Anterior am definit anxietatea și înțelesurile ei, iar perioada sărbătorilor poate fi un prilej perfect pentru acutizarea și generalizarea acestei stări pe o perioadă îndelungată. Având loc într-un context psiho-social complex, exacerbarea anxietății în această perioadă, în funcție de contextul individual, poate căpăta proporții diferite, ceea ce ne poate situa într-un impas psihologic. Această situație poate semnala prezența unei tulburări de anxietate generalizată, cunoscută și ca sindromul de anxietate generalizată.
Sindromul de anxietate generalizată reprezintă mai mult decât anxietatea obișnuită cu care se confruntă oamenii zi de zi.
Este exprimarea cronică a unei afecțiuni ce se manifestă prin sentimente de îngrijorare severă și tensiune psihică adesea fără ca acestea să aibă un fundament.
Preocuparea extremă pentru starea de sănătate, cea financiară sau bunăstarea familiei și stabilitatea locului de muncă pot face parte din ansamblul de îngrijorări și scenarii sumbre duse până la anticiparea unui dezastru.
Persoanele cu anxietate generalizată prezintă simptome care îi influențează din punct de vedere somatic acest lucru putând să le afecteze major calitatea vieții.
Ei pot avea dificultăți în a se relaxa și adesea pot avea probleme cu programul de somn, îngrijorările lor putând fi însoțite de simptome fizice cum ar fi încordarea musculară, dureri de cap, iritabilitate, transpirație, bufeuri, senzație de amețeală sau lipsă de aer. Adesea cei cu sincope în programul de odihnă pot avea o stare de oboseală permanentă și dificultăți în a se putea concentra, stări de greață dar și simptome gastro-intestinale.
Sindromul de anxietate generalizată se instalează treptat, începând uneori chiar din copilărie, însă își poate face apariția în orice moment al vieții, prevalența diagnosticului fiind mai extinsă în jurul vârstei a doua, cu o descreștere spre ultimele etape ale vieții, și de două ori mai des la femei decât la bărbați.
Alte tulburări de anxietate sunt frecvent asociate cu sindromul de anxietate generalizată, dar și depresia, abuzul de substanțe, etiologia ei fiind multi-factorială și complexă.
Nu în mod surprinzător persoanele ce suferă de tulburare de anxietate generalizată vin dintr-un context traumatizant în ceea ce privește experiențele de viață și modalitatea prin care ei s-au dezvoltat, acestea fiind corelate și cu alți factori cum ar fi cei genetici și comportamentali.

Anxietatea generalizată poate să fie rezultatul influenței familiale, acest lucru fiind relevat prin studii pe gemeni care au descris faptul că tulburările de anxietate pot fi rezultatul influențelor genetice, dar și experiența comună a acestora joacă un rol important. Dificultățile din copilările dar și supraprotecția parentală joacă un rol în dezvoltarea ulterioară a sindromului de anxietate generalizat, însă nu au fost identificați alți factori cu caracter predictiv pentru această tulburare.
La copiii și adolescenții cu acest sindrom, anxietățile și îngrijorările pe care le au sunt direct corelate cu calitatea performanței la școală și a altor competențe intelectuale dar și cu performanța atinsă în domeniul sportiv sau în alte împrejurări în care se pot simți evaluați.

Alteori, îngrijorările lor pot fi legate de punctualitate, conformitate, perfecționism, copiii putând avea o încredere diminuată în forțele proprii, astfel că pot ajunge să refacă aceleași sarcini în repetate rânduri pentru a atinge un nivel de perfecționism care, în percepția lor (și nu numai), le este impus.
Alți factori care mai contribuie la probabilitatea dezvoltării sindromului de anxietate generalizat sunt și cei neurobiologici care țin de tulburarea echilibrului unor neurotransmițători, mai precis serotonina, adrenalina, noradrenalina și GABA.
(acest lucru fiind descoperit prin analiza neuroimagistică a amigdalei cerebrale și a cortexului cerebral.)
Pentru a putea fi diagnosticată, tulburarea de anxietate generalizată trebuie să întrunească 6 criterii de diagnostic, conform DSM IV TR
Primul și cel mai important este predominanța apariției sale timp de cel puțin 6 luni pentru a atinge pragul clinic
Diferențierea între tulburarea de anxietate generalizată și alte tulburări de anxietate.
Tratament
Dificultatea în a controla sentimentele de îngrijorare excesivă
Regăsirea a trei sau mai multe simptome descrise
Determinarea dacă nu cumva cauza tulburării este chiar una organică sau în urma unui tratament medicamentos
Tratamentul pentru tulburarea de anxietate generalizată este abordat în funcție de necesitățile individuale ale fiecarei persoane, însă ca și în multe alte cazuri se folosește terapia cognitiv-comportamentală, pornind de la premiza că tulburările de anxietate sunt cauzate parțial de gânduri și realități distorsionate, scopul acestui tip de terapie fiind intruirea pacientului să recunoască și să conștientizeze acest tip de gândire pentru a-l neutraliza și pentru a căpăta o imagine din ce în ce mai apropiată de realitate pentru a putea fi capabil să aprecieze corect alte circumstanțe în care se poate afla.

Pe lângă acest tip de terapie, mai există și altele care depind de tipul de abordare terepeutică pe care îl are personalul de specialtate, cât și de persoana în cauză care îi solicită ajutorul. De asemenea, se mai poate recomanda și un tratament medicamentos, acesta dovedindu-se util și extrem de eficace, realizând o terapie combinată.