Puține sărbători sunt la fel de așteptate așa cum este Crăciunul, pe lângă schimburile de urări călduroase și cadouri, avem parte și de reconectare cu rude mai mult sau mai puțin apropiate și de intrarea într-o atmosferă festivă unde toți devenim mai generoși și mai receptivi la nevoie celor din jur. Nu sunt de neglijat nici preparatele specifice care ne adună în jurul mesei și îmbogățesc experiența petrecerii sărbătorilor cu cei dragi, însă chiar dacă ne place sau nu să sărbătorim Crăciunul cu tot ce semnifică acesta, există totuși aspecte pe care nu le putem evita și acestea țin de felul în care Crăciunul ne influenţează creierul.
Bucuria din jurul acestei sărbători ne afectează în mod evident și neurochimic, în special nivelurile de dopamină și serotonină care sunt responsabile cu sentimentul de fericire
Dopamina este responsabilă cu comportamentul determinat de sentimentele de gratificare și satisfacție, care în această perioadă se pot traduce în actul oferirii cadourilor sau al exprimărilor unor sentimente pozitive față de cei din jur, dar și prin actul de mânca, care nu ne oferă numai sațietatea fiziologică de care avem nevoie, ci ne oferă și o stare de confort psihic.
Serotonina ne stimulează sentimentele de apartenență, de aceea ne dorim să fim alături de cei dragi, dar și cel al validării și valorificării, ceea ce ne oferă un prilej să ne restabilim raporturile cu cei din jur.
În mare parte, este posibil ca acest duo să ne introducă în Spiritul Crăciunului, iar cercetătorii de la Universitatea din Copenhaga au aplicat un studiu tocmai pentru a afla care sunt ariile creierului care sunt implicate pentru aceste reacții.
Participanților studiului li s-au arătat imagini cu teme și simboluri caracteristice Crăciunului, iar pentru participanții ce sărbătoreau Crăciunul a existat o creștere a activității în cortexul senzorial și premotor, dar și în cortexul primar motor și în lobul parietal. Aceste arii sunt asociate cu spiritualitatea, percepția stimulilor senzoriali și recunoașterea facială a emoțiilor.

Deși aceste rezultate pot fi interpretate cu o oarecare reținere, în ele putem remarca faptul că există o conexiune între stimulii externi și inducerea acestui sentiment pe care îl numim universal spiritul crăciunului.
Stresul
Nu toată lumea vede în Crăciun un prilej de sărbătoare, astfel că pentru unii goana după cadoul ideal sau prepararea unei mese cu feluri caracteristice pentru diverși entuziaști ai Crăciunului reprezintă o sursă de stres și inconveniență.
Stresul la rândul său declanșează o serie de reacții în organismul nostru prin creșterea imediată a nivelurilor de adrenalină și cortizol.

Mai departe, nivelul crescut al cortizolului afectează regiunea hipocampului, ceea ce poate duce la diminuarea memoriei și a capacității de a duce la bun sfârșit sarcini multiple simultan.
Generozitatea
Oferirea dar și primirea cadourilor cu ocazia Crăciunului e un obicei al carei orgini nu o rememorăm prea des, însă pentru cei mai mulți dintre noi și în special pentru cei mici reprezintă cea mai frumoasă parte a petrecerii Crăciunului.
Cei care oferă cadouri cunosc cel mai bine sentimentul de satisfacție și încântare atunci când oferă ceva, actele de generozitate fiind corelate cu reacția creierului de a elibera dopamină și endorfine. Această stare a fost descrisă ca fiind ceva similar cu beția sau euforia care este des traită în urma actelor de generozitate, ceea reduce nivelurile de stres și ne determină să ne dorim să le repetăm și pe viitor.
Regăsirea celor apropiați
În esență, experiența Crăciunului are în centrul său adunarea celor dragi în jurul nostru, sau al mesei, sau al bradului…
Indiferent care din ele ar fi, legătura dintre noi și cei pe care îi prețuim se traduce și la nivel cerebral prin eliberarea unui hormon numit oxitocină, acesta fiind responsabil de influențarea comportamentului matern, dezvoltarea încrederii și a atașamentelor sociale. Din acest motiv, oxitocina cel mai probabil contribuie la acel sentiment pe care îl avem atunci când îi avem pe cei dragi alături de noi.
Auto-indulgența
Un sentiment care crește proporțional cu dispariția bomboanelor din brad și a cozonacului din cămară, însă trebuie să recunoaștem că dacă există un aspect negativ al Crăciunului, probabil acesta ar fi singurul.
Ghiftuirea, pentru că nu există un cuvânt mai delicat care să poată cuprinde ce se întamplă uneori la masa de Crăciun, ne poate afecta și creierul, nu numai sistemul digestiv și masa corporală, și a fost corelată cu dezlănțuirea unor reacții ale hipotalamusului ce influențează mai departe și sistemul imunitar.
Acest lucru poate avea ca și consecință un răspuns imun din partea organismului și o stare generală de inflamație, ceea ce pare perfect îndreptățită pentru cei care nu știu unde să se oprească. Din fericire, dacă excepțiile reușesc să rămână excepții, o singură masă mai bogată nu ne poate influența sănătatea pe termen lung, însă atunci când se transformă într-un obicei ne putem aștepta nu numai la o stare cronică de inflamație, dar și la diabet tip II sau boli cardiovasculare.