În copilărie, concediul purta numele de vacanță, nu necesita aprobare și înțelegeri prealabile și dura cel puțin 3 luni, adică o mică veșnicie de libertate deplină. Cărțile, caietele sau alte responsabilități puteau aștepta, iar dicționarul de cuvinte interzise cuprindea una din propozițiile preferate de adulți, mai ales în ajun de Septembrie, și anume “Gata vacanța!”.

Câteva decenii mai târziu, sentimentul finalului de vacanță ne poate lovi subit în vreun terminal de aerport, contemplând cumpărarea unei perne cervicale cu gândul la datoriile de somn, la revederea locului de muncă și la grijile care vor năvăli peste noi la fel de repede cum caleașca Cenușeresei se transforma la loc în dovleac.
Sindromul depresiv post-vacanță
Este denumirea acestui sentiment de tristețe care ni se furișează în bagaje, și de multe ori, nu ne permite să ne întoarcem la rutina zilnică, făcându-și de cap din momentul în care despachetăm și ne întoarcem la viețile noastre.
În mod nesurprinzător, cu cât vacanța a fost mai lungă și mai frumoasă, cu atât sentimentul este mai acut, pentru că nu face altceva decât să ne arate cât de mult contrastează stilul actual de viață, comparativ cu activitățile plăcute și lipsa de stres din vacanță.
Dacă aventura vacanței nu s-a extins pe o perioadă lungă, și tranziția către cotidian va fi mai ușoară...
Dar sindromul depresiv post-vacanță ne poate aduce oboseală, uneori și ca efect al decalajului orar, inapetență, sentimente de nostalgie, tristețe sau depresie.
În acest context ne putem întreba cum e posibil ca o experiență atât de scurtă să fie urmată de distress și de o perioadă de adaptare mai mult sau mai puțin dificilă. În vreme ce vacanțele sunt motivația principală pe care o păstrăm în gând un an întreg, de ce pentru unii, revenirea la cotidian va fi făcută cu eforturi înzecite?
Unul din factorii majori care ne împiedică să facem acest lucru este oboseala acumulată, fie că este vorba și de plimbările lungi în care am vizitat locuri noi și de fluxul constant de noutate, important este și felul cum am dormit și dacă la întoarcere poate fi vorba de un decalaj orar, în funcție de zona unde am călătorit.
Decalajul orar poate afecta semnificativ ciclul de veghe-somn, deși multă vreme a fost considerat a fi o percepție subiectivă a stării de oboseală, actualmente a fost demonstrat faptul că decalajul orar pornește dintr-un dezechilibru al ritmului circadian.
Sistemul de reglare al acestuia este dependent de serie de parametri interni dar și externi, cum ar fi fluctuațiile de temperatură corporală, nivelurile plasmatice ale hormonilor, dar și expunerea la lumină naturală sau artificială.
Atunci când călătorim, ritmul circadian are tendința de a rămâne setat pe parametri biologici și cronologici actuali, astfel că atunci când se întâmplă să schimbăm fusul orar, acesta va avea o adaptare graduală pe parcursul mai multor zile.
În vacanță, aceasta adaptare este de cele mai multe ori ultima pe lista de priorități, fiind atât de multe lucruri de făcut și experimentat, de aceea printre suvenirurile pe care le avem la întoarcere se numără și deprivarea de somn.
În fapt, cu cât datoria de somn acumulată este mai mare, cu atât mai greu ne vom da seama ca o avem, ajungând până în punctul în care uităm care a fost scopul principal al vacanței, și anume odihna.
Amețeala, iritabilitatea și starea generală de oboseală ne vor da o percepție alterată și o readaptare mai dificilă în contextul confruntării cu realitatea - serviciul, casa, gospodăria, responsabilitățile etc.
În consecință, deficitul de somn se poate suprapune în timp ceea ce ne poate expune la creștere ponderală, acutizarea simptomelor de oboseală, diabet, boli cardiovasculare sau pierderi de memorie.
Nevoia de somn este una din prioritățile principale ale organismului, acesta asigurându-se că îl obține declanșând diferite mecanisme.
Unul dintre acestea are loc prin creșterea nivelului de adenozină, un neurostransmițător care va influența ritmul circadian în așa fel încât acesta va stabili în timp o oră de culcare ideală, chiar dacă de multe ori se întâmpla ca noi să nu dăm curs acestei cereri.
Adenozina este parțial un produs de excreție celular, pe parcursul zilei nivelul acesteia crescând în organism, ajungând și la creier, acolo unde se află receptorii care sunt responsabili cu starea de veghe și funcțiile care vin odată cu aceasta - atenția, memoria și capacitatea de reacție la stimuli fizici.
Pe măsură ce nivelul adenozinei crește și ajunge la receptorii din creier, ea ne va face să resimțim oboseala, în condiții normale adenozina fiind un depresor al sistemului nervos central, suprimând emoțiile și reacțiile. Cofeina blochează receptorii pentru adenozină din creier, ceea ce ne va face temporar să nu mai resimțim oboseala.
Ritmul circadian reglează majoritatea funcțiilor corpului, nu numai ritmul de somn-veghe pe parcursul celor 24 de ore, dar și fluctuațiile de temperatura ale corpului, nivelurile de enzime digestive și hormoni. Majoritatea dintre noi avem parte de un punct de maxim în care ritmul circadian ne face să resimțim oboseala, cel mai acut fiind între orele 12 a.m și 6 a.m și unul mai puțin acut, între 2 p.m și 4 p.m.