Mulţi au observat, probabil, că odată cu înaintarea în vârstă, timpul pare să treacă tot mai repede…
Potrivit psihologului și cronicarului BBC Claudia Hammond, "senzația că timpul prinde viteză pe măsură ce îmbătrânim este unul dintre cele mai mari mistere ale experienței timpului. Din fericire, încercările noastre de a dezvălui acest mister au dat naștere unor descoperiri interesante".

Deşi au apărut multe teorii cu privire la motivele care influenţează această percepţie, printre cele mai plauzibile explicaţii se găsesc în diferenţele dintre anii tinereţii şi cei ai maturităţii.

Când suntem tineri şi neexperimentaţi, viaţa e plină de “premiere” – iar fiecare “premieră” este fascinantă pentru protagonist, care acordă atenţie fiecărui detaliu unic al evenimentului. Dar câstigând experienţă de viaţă, experienţele încep să se repete, iar timpul pare să treacă mai repede…
Neuropsihologul David Eagelman, care studiază percepția timpului, spune că timpul este “maleabil”, schimbându-se în funcție de locul în care suntem și de angajamentul nostru mental față de experiența noastră.
Cu cât suntem mai angajați în activitatea noastră, cu atât mai mult pare să dureze totul.
“A fi conștient înseamnă a acorda atenție detaliilor unei experiențe și a încorpora toate simțurile noastre în procesul de amintire”.
Dacă ne observăm cu atenţie (pe noi înşine şi contextele în care ne găsim), atunci putem spune că suntem conștienţi de momentul prezent. Acesta este primul lucru pe care îl putem face atunci când vrem ca timpul să nu mai treacă prea repede.
Timpul mai poate fi "încetinit" în natură – când observăm vegetaţia, ascultăm păsările cântând, urmărim valurile mării sau privim în zare dintr-un punct de belvedere… Aceste peisaje nu doar că ne calmează, dar, într-un mod magic, opresc şi timpul pe loc. De asemenea, putem practica mindfulness în timpul meselor, savurând fiecare bucată de mâncare, mestecând și mâncând încet.
O altă modalitate de a încetini timpul este “răsfoirea amintirilor” - detaliile experiențelor - verbal, în scris sau prin fotografii.
Creierul nostru codifică în memorie noi experiențe, nu şi pe cele familiare, iar judecata retrospectivă a timpului se bazează pe câte amintiri noi creăm într-o anumită perioadă. Cu alte cuvinte, cu cât mai multe amintiri pe care le construim într-o evadare de-un weekend, cu atât mai lungă va părea, retrospectiv, călătoria.
Timpul poate fi încetinit, cu siguranţă. Şi, oricât ar fi el de “relativ”, acesta nu este “o bestie de neîmblânzit". În plus, regulile ne pot ajuta să-l ţinem în frâu chiar şi atunci când contextul nu ne permite să tragem de timp.
Una dintre ele este regula de 2 minute - o metodă eficientă de creştere a productivităţii, ce funcţionează pe principiul că: dacă o acțiune se poate face în 2 minute, atunci aceasta ar trebui făcută pe loc.

Regula de 2 minute este eficientă pe termen scurt, dar și pe termen lung – ajutându-ne să canalizăm energiile şi resursele cât mai eficient pe moment, să formăm şi să menţinem obiceiuri “de bune practici” utile în managementul timpului.