El agită apele și tot el ne duce la liman...
"hormonul stresului"
Cortizolul este un hormon steroid care face parte din clasa glucocorticoizilor.

Aceștia sunt produși de glandele suprarenale și sunt eliberați ca răspuns la stresul fizic sau psihic al organismului și la niveluri scăzute ale glicemiei, având consecințe metabolice și imunologice care ne ajută să ne adaptăm în situații extreme.
În general, efectul cortizolului în organism este acela de a încetini sau a opri sisteme care nu sunt necesare pe termen scurt, pentru ca acesta să poată gestiona o situație prioritară.
Influențează creșterea glicemiei...
Fiind un glucocorticoid, cortizolul influențează creșterea glicemiei în sânge, pentru a furniza energia necesară sistemului muscular și nervos pentru a se confrunta cu stresul. Pentru a face acest lucru, cortizolul stimulează procesul metabolic gluconeogenezei, transformând aminoacizii (fracțiunile ce constituie proteinele) și îi transformă în glucoză.
inhibă acțiunea insulinei...
De asemenea, în situații care generează creșterea cortizolului, acesta inhibă acțiunea insulinei (care în mod normal scade glicemia) și stimulează lipoliza (descompunerea grăsimilor și eliberarea acizilor grași în sânge).
În ceea ce privește efectul asupra sistemului imunitar...
Cortizolul generează supresia acestuia și a proceselor inflamatorii, ele fiind tratate de organism ca fiind neesențiale într-o situație de criză.

În felul acesta cortizolul ajută organismul să canalizeze eficient energia pentru a se putea confrunta cu situații de stres pe termen scurt.

Tot după același principiu este
utilizat și hidrocortizonul (forma medicamentoasă a cortizolului)
dar și alți glucocorticoizi, care se administrează în afecțiuni generate
de o activitate prea mare a sistemului imunitar (cum ar fi alergiile sau afecțiunile autoimune, cum ar fi astmul, psoriazisul, artrita reumatoidă sau scleroza multiplă).
Cu toate că acțiunea prelungită a cortizolului nu este una pozitivă, iar genul de stres cu care ne confruntăm în ziua de azi nu mai înseamnă o expunere constantă la situații de viață și de moarte, ci mai degrabă lucruri mărunte și repetitive care ne uzează atât fizic cât și psihic, pentru toate acestea organismul nostru oferă același răspuns.
În confruntarea cu un animal de pradă, glandele suprarenale eliberează cortizolul (dar și alți hormoni) pentru a prioritiza situația și a ne asigura supraviețuirea. Aceștia opresc digestia dar și alte procese, pentru a ne putea oferi energia necesară ca să fugim sau să înfruntăm pericolul.
Experiențele care ne expun la stres pe termen scurt, urmate de perioade în care ne putem recupera alcătuiesc de fapt sistemul prin care putem gestiona situații cu ușurință, și ne construiesc rezistența cu care facem față dificultăților zi de zi.
Efectele negative ale stresului încep să-și facă apariția atunci când secreția de cortizol este una constantă, transformând un sistem de apărare într-o afecțiune cronică ce se poate exprima atât fizic cât și psihic.
Cortizolul însă nu are numai rolul de a ne ajuta să facem față situațiilor stresante...
Ca și melatonina, cortizolul fluctuează pe parcursul zilei urmând ritmul circadian.
În mod normal, fără ca nivelul de cortizol să fie influențat pe parcursul zilei, are un punct de minim odată cu lăsarea întunericului, atunci când organismul se pregătește pentru somn, și un punct de maxim dimineața devreme, atunci când nivelul de melatonină scade iar organismul nostru se pregătește pentru o nouă zi.
La începutul unei zile suntem cel mai pregătiți să ne confruntăm cu situații stresante, urmând ca pe parcursul ei să ne relaxăm - în cazul în care nu mai intervin alți factori care să ne mențină în starea de stres.
Cu toate acestea, de multe ori se întâmplă ca problemele să nu dispară în mod magic pe parcursul unei zile, menținând nivelul de cortizol într-un platou mai mult decât într-o curbă fiziologică.
Un nivel de cortizol ridicat seara afectează atât cantitatea cât și calitatea somnului pe care urmează să le avem pe tot parcursul unei nopți.
Pe lângă fluctuațiile fiziologice pe care le are cortizolul odată cu ritmul circadian, ele sunt asociate și cu etapele de somn - atunci când cortizolul scade, odată cu lăsarea întunericului, are loc și cel mai profund și odihnitor somn în care organismul are prilejul de a se recupera.
Un nivel de cortizol crescut înainte de culcare, însă, pe lângă faptul că întârzie instalarea somnului, va scădea considerabil și calitatea acestuia.
Gestionarea situațiilor stresante precum și momentele în care acestea intervin sunt extrem de importante atunci când vrem să obținem cu ușurință un somn de calitate pe termen lung. Confruntarea cu situații stresante pe parcursul zilei nu sunt o problemă, atâta timp cât există un răgaz ca nivelul de cortizol să revină la normal.
În cazul în care acest lucru nu se întâmplă, pe lângă faptul că somnul va avea de suferit, și abilitatea noastră de a ne confrunta cu agenți stresori în următoarea zi, va fi afectată. Cu timpul, privarea de somn datorată stresului (și nu numai), va afecta însuși felul în care răspundem la stres, făcându-ne mai sensibili la acesta. Această situație ne aruncă într-un real cerc vicios în care, starea de stres de dinaintea programului de somn ne afectează calitatea odihnei, ceea ce la rândul său ne influențează felul în care suntem capabili să răspundem la stres, ceea ce va duce mai departe la un somn de proastă calitate.
Acest cerc vicios descrie o situație care de multe ori ne este mult prea conoscută, însă ne ne arată de ce menținerea unui nivel scăzut de cortizol seara este extrem de important pentru felul în care ne vom odihni pe termen lung.
Tocmai pentru că felul în care suntem forțați să ne confruntăm zi de zi cu agenți stresori ne poate face să uităm să mai căutam metode în care să-i gestionăm, putem începe cu lucruri mărunte care să ne ajute să ne relaxăm, cum ar fi aromaterapia, muzica, sau alte lucruri care ne pot da un prilej să ne detașăm și să ne pregătim de un somn odihnitor și de o zi mai promițătoare.